Radu Saplacan

Radu Saplacan

RADU SĂPLĂCAN – “UN MESTEACĂN TÂNĂR    ÎNĂLŢÂNDU-SE DIN LUMÂNĂRI”

 

Să scrii despre criticul, eseistul, filosoful şi poetul Radu Săplăcan, cel plecat prematur dintre noi, ca “un mesteacăn tânăr înălţându-se din lumânări”  “uşor deasupra lumii” , reprezintă pentru oricine o provocare.

Motivaţia constă în faptul că autorul la care ne referim a fost un orator colosal, un fel de Petre Ţuţea post-modernist, original în tot ceea ce a făcut şi a scris, după cum mărturiseşte singur: “Eu m-am născut de-a curmezişul la noi în sat”.

Devenit legendar încă din viaţă, şi-a confecţionat o biografie pe măsură, pe care o reproduc în întregime din antologia de versuri apărută postum /3/:

“Dublu ghinion: născut în 1 aprilie în Bucureşti, an “postuniversitar” (1954);

Studii medii, încheiate la la toţi nasturii, Liceul nr.2 din Dej (1973);

Între 1979-1989, profesor şi “altfel” de profesor prin Dej, Beclean, Baia-Mare, Sighet etc.;

De la 1 august 1990, redactor la Radio Cluj;

Martori peste timp: revistele: “Echinox”, “Tribuna”, “Steaua”, “Astra”, “Vatra”, “Viaţa Românească” şi restul…;

Premii literare: nenumărate! Iar cei care le numără să consulte următoarele: revistele,”Tribuna” (1979), “Astra” (1983, 1985), Salonul Naţional de Carte Cluj (1994), Festivalul Internaţional de Poezie Sighetu Marmaţiei (1999), Zilele “George Coşbuc” Bistriuţa (1999);

Membru fondator al Asociaţiei Familiale Individuale “Radu Săplăcan”, Moţilor 83, apartament 12, demisol degradat”.

Din păcate, mai trebuie să adăugăm la această biobibliografie fabuloasă faptul că autorul ei a murit în anul 2002.

În scurta şi fascinanta sa viaţă, Radu Săplăcan a publicat următoarele patru volume de versuri:

1.   “Livada Roentgen” (Ed. Popas, Timişoara, 1995);

2.   “Uşor deasupra lumii” (Ed. Charmides, Bistriţa, 1999);

3.   “Factorul şarpe” (Ed. Axa, Botoşani, 2000);

4.   “Memorial cu păianjeni şi fructe” (Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002);

reproduse integral în volumul de “Poezii” îngrijit de Ion Mureşan, la care coordonatorul ediţiei adaugă încă şaptesprezece poeme postume.

Până la un moment dat, pentru criticul Radu Săplăcan, poezia a fost un experiment oniric voit, autoprovocat: “Iar eu, mecanicul de probă al poemului, visez un colac / cât o minciună pentru copii // aproape înot…”.

Îndeobşte, mecanismul acestor poeme, uşor caraghioase, este inventat: “Un motan dansează în oglindă; / roţile şi rotiţele mecanismului seamănă cu poemul / se rostogolesc în mine, precum o pasăre vânătă”.

În acest moment, poezia i se pare autorului artificială: “Poemul – o bucată de tencuială într-o poiană…”.

Fazei experimentale, lucide, a poeziei lui Radu Săplăcan, îi lipseşte ceva, aşa cum recunoaşte de altfel el însuşi: “Maşinii mele de scris îi lipseşte ceva / o literă care poate însemna / fie miezul de somn al lucrurilor, / fie o simplă plutire metodică; / fie, rând pe rând, şi una şi alta … / maşinii mele de scris îi lipseşte ceva – / radiografia unui ou străveziu”.

Adevărata poezie a lui Radu Săplăcan începe, din păcate, sub auspiciile tragice ale bolii şi ale presentimentului morţii. Acum, trăirile lirice se precipită firesc, sub impulsul unor stări sufleteşti autentice: “copilul meu e un epitaf maliţios / …/ în timp ce lăuntricul meu copil a luat deja / formă de lift …”.

Cu sufletul gata de expiere, în “formă de lift”, poetul se pregăteşte să urce “Uşor deasupra lumii”: “mă-ncearcă un fel de frig-cărnos; / cămaşa îmi absoarbe bătăile inimii / într-un pat provizoriu, // n-o să vă vină să credeţi, zic ei: / Naşu are pulsaţii în formă de cruce / doar cu norii nu s-a certat …”

Temele poartă, de acum înainte, însemnele plecării. Ele sunt: vegetalizarea, mineralizarea, funia, cuţitul, pânza de păianjen a uitării: “îmi curge iarba din piciorul drept”; “mi-au înflorit plămânii într-o tapiserie / de tristeţe albastră …”; “coridoare de lut ascunse prin vene”; “cătuşe de iarbă ne fixează alături – / parcă văd, parcă tac, parcă trec – / o turlă cu zimţi creşte din  somnul tău; / parcă tac, parcă trec, parcă uit – / în oraş, smerenia are gust / de ienupăr …”; “cu funia în jurul ochilor am încrustat dragonii pe rama oglinzii, / pe jucării, chiar pe braţele medicului”; “răspândeşte, Doamne, în jurul meu miros de funie”; “frânghia este o copie din cărămidă a firului de păianjen / dimineaţa creşte-n grâu proaspăt, / cât pânza pe carte …”.

Poetul se Pregăteşte pentru somn: “Sosesc din ce în ce mai multe căruţe / încărcate cu trestii de carne – / îmi pătrund adânc în trup / ca într-o cârciumă joasă / … /  e cald ca-ntr-o cană cu vin / din care sorbi / libertatea de ambalaj”.

Apoi, poetul trage Cortina: “Respiraţia cicatrizată / printre sceptre şi oase colorate / abandonează pieptul despuiat / asemeni unui ciocan uitat în ploaie – / râul negru mi se refugiază în obraji / şi sub stern – / dintr-un clopot uriaş, / fără limbă, / cad pisici roşietice – / prin mine trece tata fluierând / o melodie veselă …”.

Acum, vorbăreţul autor îşi caută tăcerea pe linia unui precedent Cordon iniţial: “În viaţa mea, / tata / a tăcut enorm …”. Astfel, coborând genetic, autorul descoperă o Elevaţie ascunsă: “te rog să mă aştepţi, dragă tată / ca pe o lacrimă sau un surâs / aşezată sau dezmăţată / eu exist doar pentru tine / …/ iar iubirea nu poate fi semănată // rămâi şi aşteaptă izvorul din noi”.

Şi în finalul poeziilor postume, poetul pleacă în Infinit: “Ochiul ţintă acolo, / ierburi se-nclină în fântâni, / un mesteacăn tânăr / înălţându-se din lumânări, / cai smintiţi desţelenesc văzduhul // Radu Săplăcan golf de lacrimă / în pleoapa fără margini …”.

Acesta a fost, este şi va fi poetul Radu Săplăcan.

Lucian Gruia

___________________________________

Radu Săplăcan este înmormântat în localitatea Braniştea. Mormântul este situat în curtea bisericii.

 

Rezervația naturală de tip botanic „La Sărătură”

La Saratură – Rezervație naturală botanică, Șintereag, Beclean

„La Sărătură” este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în judetul Bistrita-Nasaud, pe teritoriul administrativ al comunei Sintereag, în apropierea localității Blajenii de jos.

Suprafata: 5 ha

Localizare

Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Bistrița-Năsăud și cea nordică a satului Blăjenii de Jos, în apropierea drumului județean(DJ151) care leagă localitatea Sintereag Gara de municipiul Bistrita.

Descriere

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000(privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 5 hectare[4].

Aria protejată se află la aproximativ 2,5 km nord de centrul localității Blajenii de Jos , într-o zonă sărăturoasă unde se găsește o fântână cu apă sărată construită de prin secolul XIX de către sașii din Blajenii de Josși Tarpiu

Rezervația naturală suprapusă sitului Natura 2000„La Sărătură” este singura rezervație de acest tip din România, în alte țări din regiune (de exemplu Ungaria, Ucraina, Polonia ș.a.) există rezervații de acest tip, dar sunt foarte mici ca și întindere comparativ cu aceasta.

Floră

În arealul rezervației naturale este semnalată prezanța unei comunități de plante halofile (foarte rare), cunoscută sub denumirea populară de limba peștelui (Armeria sampaioi – sinonim: Armeria maritima Wild), specie vegetală (din familia Plumbaginaceae)  alături de care mai vegetează coada șoricelului (Achillea millefolium), coamă de aur (Aster linosyris), ghirin (Suaeda maritima), iarbă sărată (Salicornia europaea), lobodă (Atriplex patula), iarba broaștei (Juncus bufonius), șovârvariță (Inula britannica), sică (Limonium gmelinii), troscot (Polygonum aviculare) sau albăstrică (Aster tripolium)

sursa:wikipedia.org

Mănăstirea catolică “Coborârea Sfântului Spirit” Molişet

Mănăstirea “Coborârea Sfântului Spirit” Molişet

 

Aceasta este una dintre mănăstirile unde natura vine în ajutorul omului doritor de rugăciune şi reculegere spirituală, aflându-se într-o foarte frumoasă vale de la poalele Țibleșului, unde s-au păstrat multe dintre obiceiurile tradiţionale bistriţene, atât în ceea ce priveşte credinţa oamenilor cât şi viaţa de zi cu zi. Deşi într-un loc îndepărtat, este una dintre mănăstirile cu amenajările cele mai moderne în vederea primiri grupurilor de credincioşi doritori de rugăciune şi meditaţie departe de agitaţia cotidiană.

Adresa: sat Molişet nr. 15, com. Târlişua, cod 427337, jud. Bistriţa-Năsăud,

tel: 0374079980; 0755157099: 0743408105; 0754099933.

Manastirea Nuseni

Mănăstirea Nușeni

 

Manastirea Nuseni este un asezamant monahal otodox situat in comuna Nuseni din judetul Bistrita-Nasaud. Manastirea Nuseni, ce poarta hramul Sfantul Ilie, este un important loc de pelerinaj pentru tot mai multe persoane din Bistrita-Nasaud, dar si din judetele limitrofe (Cluj, Mures, Maramures etc.).

Aceasta manastire de calugari a fost infiintata in 1991 cu s[rijinul Parintelui Marius Avram in cadrul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului. Arhiepiscopia detinea in localitatea Nuseni un domeniu de aproximativ 80 ha de teren arabil si 100 ha de padure. Acest teren a fost cumparat in vremea ierarhului Nicolae Ivan de la Banca Albina SA, Sucursala Cluj, de catre Episcopia Ortodoxa Romana a Vadului, Feleacului si Clujului, asa cum reiese din contractul de vanzare si cumparare, semnat la Cluj, la 1 februarie 1933.

Punerea in posesie a mosiei, care l-a avut pana atunci ca arendas pe Fodor Desideriu, s-a facut pe baza unui proces verbal la 11 februarie 1933 . Intr-un mic castel al mosiei a functionat in trecut o scoala de cantareti bisericesti.

In anul 1952 regimul comunist a preluat in mod abuziv aceasta proprietate, atribuind-o C.A.P.-ului si I.A.S.-ului din localitate. Dupa anul 1989, prin desfiintarea acestora, proprietatea a revenit Arhiepiscopiei Clujului.

Initiativa infiintarii unui asezamant monahal de calugari pe aceste meleaguri i-a apartinut preotului paroh Marius Avram, sustinut de credinciosii ortodocsi din satele comunei, in frunte cu preotii din parohiile Malin- Vasile Malinas, Feleac – Vasile Herteli, Beudiu si filia Vita – Vasile Macarie. Acestora li s-au alaturat si credinciosii reformati din parohiile Nuseni si Malin, avandu-i ca preoti pe Dama Humy si Samuel. Biserica din caramida, cu hramul Sfantul Proroc Ilie Tezviteanul, a fost constuita in anul 1998.

Actualul staret al Manastirii Nuseni este parintele protosinghel Paisie Iloaie, fost staret al Manastirii Parva. Pentru calugarii care vor sa traiasca o viata duhovniceasca mai asceta parintele staret Paisie Iloaie a ctitorit in 1995 Schitul Buscat, din satul Telcisor, judetul Bistrita Nasaud.

Extrem de iubita de credinciosi si frecventata de enoriasi din toata tara, Manastirea Sfantul Ilie din Nuseni a avut inca de la inceput probleme cu drumul de acces, fiind izolata pe un deal. Incepand cu anul 2009 drumul comunal catre Manastirea Nuseni a fost asfaltat, accesul in incinta asezamantului monahal puatandu-se face cu autoturismul.

In anul 2012, cu ocazia praznuirii hramului acestei vetre monahale care il are ca ocrotitor pe Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul (20 iulie), au fost aduse de la Manastirea Halmyris din judetul Tulcea si asezate spre cinstire si inchinare, moastele Sfintilor Mucenici Epictet si Astion.

Desi este o vatra monahala tanara, Manastirea Nuseni se profileaza ca un important loc de pelerinaj pentru credinciosii din zona Bistritei Ardelene, desfasurand totodata o activitate misionara remarcabila.

sursa: crestinordotox.ro

Tel:40263350044

Cazare:10 locuri.